Delta Dunării: locurile care merită drumul
Peste 1200 de specii de plante și în jur de 327 de specii de păsări, toate strânse pe vreo 2680 de kilometri pătrați de apă, stuf și pământ care se mută de la un an la altul. Asta e Delta Dunării pe scurt. E singurul loc din România unde harta nu prea are sens, fiindcă bălțile și canalele își schimbă forma după cum vine apa.
Un lucru trebuie spus din start: Delta nu se vede de pe uscat. Dacă vii cu mașina până la Tulcea și te oprești acolo, ai văzut un oraș-port, nu Delta. Ca să prinzi ceva din ea, urci într-o barcă și intri pe canale. Abia acolo apar egretele, lebedele, malurile pline de stuf și liniștea aia pe care n-o mai găsești în multe locuri.
Cele trei brațe
Dunărea se desparte în trei înainte să ajungă la mare, și fiecare braț are personalitatea lui.
Brațul Chilia e cel dinspre nord, granița naturală dintre România și Ucraina. Prin el curge cea mai mare parte din debitul Dunării, undeva la 60 la sută, deși partea navigabilă e bună mai mult pentru vase mici.
Brațul Sf. Gheorghe e cel sudic. Se desprinde din traseul principal la est de Tulcea și duce spre satul cu același nume. Nu toate vasele merg pe el zilnic, așa că, dacă ăsta e traseul care te interesează, verifică programul înainte, altfel rămâi pe mal.
Brațul Sulina e cel din mijloc și cel mai scurt, vreo 64 de kilometri, aproape drept. Fiind rectificat pentru navigație, e și cel mai circulat. Pe el ajungi la Sulina, capătul de est al țării.
Sulina și farul ei
Sulina e orașul de la marginea hărții, ultimul punct dinainte de mare. A avut vremuri mai importante decât ai crede uitându-te la el acum: până în 1938 aici a stat Comisia Europeană a Dunării, organismul care se ocupa de navigația pe fluviu și de interesele porturilor de pe traseul lui. Când comisia a plecat, orașul a intrat în declin și n-a mai revenit niciodată la ce fusese.
Farul vechi al Comisiei, ridicat în 1870, e azi muzeu. Merită urcat, fie și numai pentru priveliștea de sus peste Deltă.
Tot la Sulina e și cimitirul maritim, un loc ciudat și frumos în felul lui. Pietrele de mormânt poartă nume englezești, germane, franțuzești, rusești, urme ale marinarilor de pe toate vasele care au trecut pe aici de-a lungul timpului. Cei morți în naufragii au pietrele înclinate. E genul de loc care spune mai multe despre istoria portului decât orice placă informativă.
Gura Portiței și lacurile
Dacă vrei liniște de-a dreptul, Gura Portiței e răspunsul. E o fâșie îngustă între lagună și mare, atestată încă din 1870, unde ajungi tot cu barca și de unde civilizația pare foarte departe. Apă limpede, aer curat, ceva terenuri de sport și plimbări pe canale. Cazare există pentru cine vrea și confort, nu doar sălbăticie.
Cât despre lacuri, cele mari sunt Isac, Potcoava și Gorgova. Aici stau rațele sălbatice, lebedele și egretele, așa că, dacă ai venit pentru păsări, aici le găsești în număr mare.
Delta nu e o destinație pe care o bifezi într-o după-amiază. E genul de loc unde cu cât stai mai mult, cu atât vezi mai bine. Dacă tot faci turul frumuseților României, merită trecută pe listă alături de celelalte locuri care merită vizitate în țară.
Noi la Primul Site scriem despre călătorii din plăcere, printre articolele despre web și marketing. Dacă ai un pension sau o afacere de turism prin zonă și vrei să fii găsit online, ne poți scrie oricând.