De ce logo-ul ieftin te costă mai mult pe termen lung
Acum câțiva ani a venit la mine un om cu o afacere nouă și un logo făcut de un prieten care „se pricepe la calculatoare”. Pusese bani în marfă, în chirie, în tot ce trebuia. Logo-ul îl costase o bere. Și se vedea. Se vedea pe firmă, pe cartea de vizită, pe portiera mașinii.
Ideea de la care pornesc mereu e simplă. Logo-ul e primul lucru prin care lumea te recunoaște și te deosebește de concurență. Dacă arată de amator, mesajul care ajunge la client e că și restul afacerii e făcut la fel, pe repede înainte. Nu e drept, dar așa merge prima impresie. Nu ai a doua șansă la ea.
Logo-ul ieftin nu e economie, e o cheltuială amânată
Fereste-te de ofertele ridicol de ieftine. Primești exact cât plătești. Am văzut același tipar de fiecare dată: omul vrea să economisească, așa că își face singur logo-ul, sau îl roagă pe un cunoscut care zice că știe puțin design, sau alege la întâmplare un site care scoate logo-uri pe bandă. Toate duc în același loc, un rezultat care arată exact ca ce a costat.
Un designer bun te scapă de bătăi de cap pe care nici nu le vezi la început. Îți dă un semn unic, ușor de ținut minte, care se reproduce fără probleme și rezistă ani buni fără să ceară refăcut. Pare o cheltuială mare azi. E mai ieftin decât să plătești de două ori, o dată pentru varianta proastă și încă o dată când te prinzi că trebuie schimbată.
Înainte să aprobi orice variantă, uită-te la câteva lucruri:
- arată la fel de bine alb-negru și color
- se citește și mic, pe o carte de vizită, nu doar mare pe ecran
- e livrat în format vectorial, nu ca poză
- nu seamănă izbitor cu al altcuiva din domeniul tău
Modă și fișiere: două capcane tehnice
A doua greșeală e să te iei după modă. Tendințele de design vin, trec și se transformă în clișee. Ține minte swoosh-ul ăla corporativ pe care l-a avut toată lumea la un moment dat. Un logo bun trebuie să fie atemporal, să arate bine și peste zece ani. Treaba unui designer nu e să copieze ce e la modă anul ăsta, ci să construiască o identitate care e doar a ta.
A treia ține de partea tehnică și scapă des. Un logo se face în program de grafică vectorială, gen Illustrator sau CorelDraw, nu în Photoshop. Diferența nu e un moft. Vectorul e construit din puncte matematice, așa că îl mărești cât vrei fără să se strice, de pe cartea de vizită până pe o bannă cât peretele. O poză, adică un fișier raster, e formată din pixeli și se pixelează când o mărești. Pentru web sau un print mic mai merge. În ziua în care vrei logo-ul pe o mașină sau pe o firmă luminoasă, ai nevoie de vector și degeaba te-ai chinui altfel.
Astea sunt greșelile pe care le întâlnesc cel mai des. Nu sunt complicate de evitat, dar cer să tratezi logo-ul ca pe o investiție, nu ca pe o bifă. E parte din felul în care construim prezența online a unei afaceri, la fel ca un site făcut cum trebuie. Dacă ai un logo de care nu ești sigur, scrie-ne și ne uităm împreună.